Home

3 most important things of the day

Leave a comment

When you’re far away from friends, distance can be your biggest enemy. After a small fight with one of my best friends over the fact that there is no time to talk, or conversations are not the same when we are not next to each other, or you get too busy with your daily life in the other part of the world that you let go of the friend that is far away from you.

So I was wondering what to do to keep things like they used to be before. It doesn’t seem fair to let this cold distance take away the time we took to build these amazing relationships, these memories. I want to know everything my friends are doing; What is new, what stressed them out, what made them feel emotional during the day, what problems they had at work, what new haircut they have, what new dessert they learned how to make and the list can go on.

And I’m sure most of you can relate to this scenario: You wake up in the morning, go to work and feel the stress there, come home and have to cook and care for the child/wife/husband and if you have some extra hobbies, there is no time left for anything else, even 5 minutes are precious and you think that if you start a conversation at that time it will take you forever and there will be no time to rest, especially when you have to do everything all over again the next day.

That’s when I came up with the idea of the 3 most important things of the day, the long distance relationship game. Every evening before going to bed I write to my best friends three things worth mentioning of what I’ve been doing that day. You tell me, I tell you. If at first it felt like a stupid childish game and I had to literally force them to write something, now they are the first ones to write about this and it seems that they are excited to talk about it.

The funny thing about this game is that it can engage into conversations 🙂 So even if you are tired or moody, you’ll still find time for writing those 3 things you did that day and comment on the things your friend wrote. This is how you keep in touch on a daily basis in a long distance relationship.

Hope you like the idea, it’s really working. Now I don’t “stalk” my friends anymore, they’re giving the information themselves 😛

friends-are-the-most-important-ingredient-friendship-quote-cdeeb4de2d3efcf7dfd94fd0315ff55f

Picture taken from here.

Multumiri si inimioare

Leave a comment

Pentru ca exista oameni care pot influenta alti oameni sa faca ceva creativ si amuzant.
Pentru ca ne mandrim cu amintirile frumoase din vacantele la bunici.
Pentru ca avem povesti frumoase in Romania.

Multumim mult pentru incurajare si pentru raspandirea povestilor!

Street Delivery – cel mai fain eveniment urban de arhitectura si arte

Banda Foto – contribuie și dezvoltă o comunitate fotografică deschisă către nou

Hai la Bord – blogul celor mai frumoase povesti despre Romania

Viajoa.ro – totul despre cum poți să călătorești inteligent: 5 fete cu 5 stiluri de călătorie

The Beauty of Romania – pentru a arata lumii cat de minunata e Romania

Carol 53 – un mediu deschis ce stimulează, încurajează și promovează inițiative faine prin crearea unui mediu educativ, încercând conturarea unei platforme pentru educație non formală.

Calatorim.ro – site deschis tuturor iubitorilor de călătorii, o colecție de povești despre vacanțe, experiențe și vise, un loc ideal pentru sharingul de ponturi

The Bucharest Lounge – frumusetea si partile importante ale Romaniei vazute prin ochii unui suedez

Make a Point – aduce cultura mai aproape de oameni. Geografic vorbind.

Traieste Romaneste  – nascut din dorinta de a recrea o Romanie a legendelor, a traditiilor mostenite, a vacantelor la tara din copilarie, a mancarurilor memorabile stinse cu bauturi tari si aromate, a mestesugarilor iscusiti, a inventatorilor ingeniosi

7 Seri – ghidul tău gratuit de informaţie culturală, recomandări şi party. Ia revista, intră pe site, downloadează gratuit aplicația Șapte Seri pentru mobil și află unde merită să ieși din casă.

Cat-Mar Tour – vezi cele mai frumoase locuri din Romania si descopera cat mai multe puncte turistice

Revista Arte si Meserii – proiect editorial independent, experimental care ilustrează conţinut deschis, accesibil şi atractiv despre mai multe domenii ale artei şi culturii

Romania Pozitiva – o platformă cu informaţii pozitive cu şi despre România

ps. Au ramas mai putin de doua saptamani pana la finalul concursului. Asteptam pozele voastre 🙂

Poster_OK

Concurs Foto – România, țară de poveste

Leave a comment

Știm cu toții că România e situată în sud-estul Europei Centrale, are 41 de județe și din 2004 e membru NATO.
Arată-ne tu ce e mai puțin cunoscut. Arată-ne frumusețile,bogățiile și poveștile. Arată-ne România așa cum o vezi tu!

Te invităm la concursul de fotografie “România, țară de poveste”

Detalii pe DariaVPhotography și  aici pe blog.

Ragulament aici.

 

Poster_OK

Trash that dress (by Daria Răducanu)

Leave a comment

 

#cum a început

“Am în cap cadrul perfect pt tine.
Picture this
Una dintre locaţiile noastre în ruine..încă nu am o idee care.
Un scaun din ala înalt de bar
Ne trebuie nişte aripi de înger
Un soi de rochie de mireasă
Tu in mijlocul locului, cu capul plecat, desculţă.”

Photo credits:  Daria Răducanu

 

 

 

 

 

Un povestitor nu poate scrie o poveste bună dacă nu se regăsește în ea

2 Comments

 

I

“Am tot spus povești din ziua în care am devenit conștientă de imaginația mea, de lucrurile care mă înconjurau. Lucruri care mi s-au întâmplat, lucruri care am vrut să se întample, lucruri pe care le iubeam, lucruri pe care le uram, lucruri care m-au facut să sufăr.

N-am fost niciodată singură. Niciodată. Nici o singură secundă nenorocită. Deși nimeni nu i-a văzut vreodată pe cei care sunt cu ochii pe mine, acei oameni sunt însoțitorii mei în viața de zi cu zi. Ei mă pun în momente care construiesc și fac parte din poveștile din viața mea. Dezintegrarea procesului de gândire? Aș spune mai mult de atât. Un povestitor nu poate scrie o poveste bună dacă nu se regăsește în ea. Asta e atunci când intervin tulburările de “personalitate multiplă”. Câteodată, uit complet cine sunt și unde trăiesc, cum acționez și mă simt ca unul din personajele care-mi aparțin.

În visele mele, există întotdeauna un doctor mă urmărește. Alerg, dar el e mai rapid. Știu că vrea să-mi facă rău și dacă mă prinde, viața mea se va sfârși în scurt timp.

Un schizofrenic nu are nevoie de tratament, el trebuie să creeze povești și să trăiască în ele. Asta e atunci când el este un om normal și nu izolat de societate.

Ca orice alt povestitor, eu cred în lucruri care nu există. Ți-aș putea umple un întreg vapor cu ele.

Am darul să-ți spun povești.

Doar dacă ai avea mintea deschisă pentru a le ințelege…”

II

Visa des că țipa, dar sunetul nu ieșea niciodată. Cea mai mare teamă a ei era că nimeni n-o putea auzi. Striga mai tare. Tot în zadar. Apoi visa un liliac mic negru care se lupta în părul ei. Se trezea transpirată, plină de panică și anxietate.

Vroia să pună capăt acestei situații. Din nou. Nu putea descrie la ceea se gândea în acele momente. Era ciudat. Obișnuia să descrie “seninătatea” acelui loc; camera ei era toată dată peste cap. Iși aruncase toate hainele din dulap pe pat. “Să le ia naiba!” mi-a spus. Pe repeat, Evanescence-My Immortal. Era cel mai frumos cântec pentru ea. Stătea pe jos, intinsă pe covorul dur. Alături de ea erau toate pastilele pe care le găsise prin cameră, aranjate după formă. În fața ei, brandy-ul de cireșe al lui tati. Nu vin, nu bere, nimic mai puternic de băut. Iși spunea “ăsta e felul în care îmi caut eu pacea interioară?! De ce mă chinui așa? ” și plângând, încă se gândea la modul în care avea să termine cu chinul. Să pună capăt vieții sau acelei stări confuze… Era ingrozită de asta.

“Am fost lașă din nou. N-am putut so fac. Eu nu pot face asta, nu pot duce pană la capăt evadarea asta umilă din lumea asta de rahat. ”

Tremura.

“Voi face față. Mă voi lega cu moartea. Sufletul meu se va odihni pentru totdeauna atunci. ”

 

 III

Era confuză. În nebunia ei, se ducea înspre camera care dădea în terasă. Mergea încet și fiecare pas parcă o cufunda într-un noroi moale, vâscos. Trecea de patul cu grilaj mic în care plangea în fiecare noapte înainte de culcare, de masa și scaunul prăfuite, singurele obiecte din acea cameră rece. Aruncate pe podea zăceau zeci de scrisori scrise de ea însăși, înconjurate de flori aproape mucegăite; printre ele puteai să vezi o poză din care abia distingeai imaginea. Puteai vedea doar fundalul din spatele celor două persoane ale căror fețe fuseseră șterse în timp. Un el și o ea îmbrățișați. În spatele lor, o apă tulbure și negricioasă.

Mergea parca hipnotizată catre terasa deschisă. Credea că se îndreaptă înspre lumină. “Terminați cu prostiile!”, “Nu faceți lucruri fără să le gândiți! O să vă pară rău! “,” Don’șoara are nevoie de tratament dur, trebuie ținută sub observație”,” Am fost alături de tine o dată, de două ori, a treia oară nu voi mai înghiți toate c$% #&urile tale, ești pe cont propriu “,” Noi suntem de partea ta, dar îți spun, e foarte greșit ce faci”, “Vom reuși împreună chiar dacă vom întoarce toată lumea împotriva noastră”, “Unde ești acum? Oh, nu, te implor, vino acasă! Nu realizezi că ți se poate întâmpla ceva mult mai rău?”, ” Fiecare poveste se termină, într-un fel sau altul, nimic din această lume nu este pentru totdeauna!”, “Totul este doar în capul tau, nu vezi că ești nebună?”

Auzea acele voci în cap, gânduri ale familiei ei, prieteni, medici și a celui din cauza căruia se afla aici.

În timp ce vocile se amestecau în capul ei, expresia facială era la fel. Rece și distantă, se pierduse cu privirea undeva în gol, respirând cumva lipsită de viață. La vederea altor pacienți cu tulburări psihice, care își vedeau de treaba lor aplaudând frenetic ceva ce exista doar în imaginația lor, ea zâmbi prostesc și dulce.

Ca și cum știa că totul este un nonsens.

Și-a ridicat piciorul drept pe balustradă, apoi cel stâng și și-a întins brațele spre soarele care îi șoptea prin razele lui, fără teama de a îmbrațișa lumina.

A început să râda obsesiv de tare, lucru care le-a supărat pe femeile din terasa de la parter, care s-au oprit din aplauze și se uitau speriate și confuze la colega lor de suferință. Una din ele chiar a strigat: “Uită-te la păpușa de porțelan! O sa se spargă în bucăți!”

Ea s-a simțit învaluită într-o amețeală plăcută și a țipat cât a putut de tare: “Eu râd și plâng, tremur și gem, respir, ascult, visez, sper și… Termin !” si imediat și-a lăsat trupul sa zboare departe de camera mohorâtă.

Plutind în agonie înainte de moarte, a auzit  îngerii:

“Și … cât de mult a continuat să-l iubească? S-a oprit intr-o zi, nu?”

“Nu, nu s-a oprit, merge mai departe. E ca infinitul. Nu se va opri nicăieri, va continua pentru totdeauna.”

 

 

Așa întrebare, așa răspuns.

5 Comments

D: Caii din ce au apărut? Din zebre?

2ndD: Nu. Din Pegas.

D: Crisu, nu mă ajută Dragoș. Din ce s-au dezvoltat caii?

C: Dragoș, Pegasul a apărut din cai. Caii s-au dezvoltat din pești. Și peștii sar.”

sursa foto

Foto-Haiku: Orașul

Leave a comment

Cum spuneam, dacă azi nu suntem în 12, poimâine nu suntem în 14, deci azi e sâmbătă.

“Psst! Psssst!!”
“Ce?”
“Vezi că la 3 nu e anglo-saxon. Uită-te pe telefon!”

Cam așa a fost la examenul de ieri de la lingvistică comparată.

Azi D. a avut una din poze expusă în cadrul expoziției concursului de fotografie “Foto-Haiku: Orașul” găzduite la Biblioteca Metropolitană.
(expoziția ține până în data de 25 Februarie în sediul din str. Take Ionescu Nr. 4)
Felicitări Ioanei Dinescu pentru inițiativă 🙂

Stairway to… ” by D.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Vă așteptăm mâine de la 12:00 la Muzeul Satului împreună cu Comunitatea Foto și Asociația Bucureștiul Meu Drag la expoziția Dragobetele săruta Fetele unde D. are expusă cea de-a doua poză.

Ieeeei, D. !!

Older Entries

%d bloggers like this: