Home

Can I kiss you?

Leave a comment

Can I kiss you?

You can tie me up, look me in the eyes and fuck me really hard. Take me away in the room upstairs and start unzipping my dress from the hallway. I don’t even want to make it to the bed, the floor is just fine right now.

Can I kiss you?”

You were looking straight into my eyes but talking from a mile away. Come next to me, put your warm body over mine and possess my devils from inside. Hell yes, kiss me, but kiss me good, from top to bottom, make me shiver and leave red traces of love on my pale skin.

How sweet and devilish it was when you asked me “Can I kiss you?” …

I just wanted you to put your arms around me and melt my whole body and heart. I would even beg for it if you wanted me to. Beg on my knees, with your tie wrapped around my eyes and waiting for your mercy. I’m filled with desire. Only one touch, one soft touch of yours on my body and I have already goosebumps all over.

Can I kiss you?”

Baby, you can do whatever you want to me. My bed, my body and my soul are always hungry for you. It only takes that look of yours, one whisper, couple of heavy touches on my neck, my breasts, my stomach, my pussy … and I’m ready for the next round of pleasure. Let us die a hundred times…

Just keep in mind the quote I showed you. It doesn’t have to be soft. We’ll make it hard.

I don’t make love. I fuck… hard.”

 

webcam_image

Ep.16 – Iubita traficantului de droguri

Leave a comment

Vino tu cu taxi in bar si apoi mergem. Opreste-te putin. Iti zic de ce.”

La fraza asta ma gandeam ca e din nou politia pe urmele noastre.

De ce?
Trebuie sa ma vad cu Mihnea sa ii dau ceva.”

Asa incepeau lucrurile mereu. Stai ca nu ne putem vedea acum, am ceva treaba, ma vad cu nustiucine sa ii dau nustiu ce, intarzii ca a trebuit sa las ceva la Mihnea. Tot timpul erau acelasi scuze.
Recunosc, si eu fumez salatica bine condimentata. Ba chiar o data am tras pe nas pana am uitat de mine.
Cand i-am zis ca stiu sigur ca delalereste, m-a intrebat incruntat de ce spun asta. Nu era ca si cand nu era evident.
Ieseam foarte des in bar si acolo erau cei mai fideli prieteni consumatori ai nostri. Salut, salut, plasam punga, toata lumea era fericita. El obisnuia sa iasa din bar cand se intuneca si mergea in masina la Mihnea sa fumeze. De prizat, prizau doar acasa, niciodata in masina.

Maine dimineata sa ma suni cand te trezesti. E ok acum, dar se lasa cu hard si nu stiu ce spectacol vedem.

Fusesem indragostita de el pana peste cap si credeam fiecare promisiune ca lasa treburile astea si se linistste. Trecusera deja doi ani in care ne despaream si ne împacam o data la trei luni. BOLD Tot timpul erau aceleasi promisiuni.
Ultima oara, chiar daca stiam ca are si pe altcineva, nu mi-a pasat. Sexul era extrem de bun si doar pentru asta treceam peste toate. Si radeam in sinea mea, poate fara praful alb de stele presat cu niste stele verzi, curcubeele n-ar fi fost la fel de intense.
Totul era foarte confuz in capul meu. Uneori ma simteam atat de bine cu el ca as fi vrut sa stam tot timpul impreuna si sa facem lucrurile care ne plac, alteori imi venea sa plec si sa il lasc acolo cu toate si sa nu-l mai vad vreodata. Nu poti avea in tine lucruri pe care le iubesti si le urasti in acelasi timp cand cel de langa tine nu isi asuma nici forta, nici normalitatea, nici echilibrul.
L-am pierdut pe drum intre vointa si negare si am plecat spre tarile calde. Inca ma gandesc ca poate atunci cand ma voi intoarce o sa fie imaculat, nu curatat.

Imposibil.

DSC_0068

Ep. 15

Leave a comment

“Nimic nu îi poate șterge zâmbetul acela”, mi-am zis și sunt convinsă că așa e. 

Pentru că ea a învățat să aprecieze toate lucrurile, oricât de mărunte sau neînsemnate pentru ceilalți.
Minunile se întâmplă la tot pasul. Trebuie doar să înveți să le recunoști.

Eu mi-am găsit minunea.
Tu ești minunea mea.

 

2013-06-09 14

Discuție filosofică

Leave a comment

– “Ok,hai să îți povestesc despre locul meu de muncă.
Nu e cine știe ce, biroul meu este nașpa și nu l-am personalizat nicicum (company policy).
(Flash back – La fostul loc de muncă mă aștepta în fiecare dimineață o rață din pluș atârnând de monitor cu curu spre mine)
Să lăsăm lucrurile infantile…cum spuneam..minunatul loc de muncă! (încă nu îmi iese din cap asta cu biroul)

Am zis că este la mama dracului…în pustiu!?! Ahh, da știu că se poate și mai rău. Puteam să fiu din Târgoviște și să fac naveta până pe DN. (I feel sooooo lucky right now) Aaa, se poate să fii din Târgoviște și să lucrezi aici…și e chiar simplu…Ești țărancă? (și nu la modul că lucrezi pământul) Ai pus mâna pe un turc cu bani?..Atunci…bine ai venit în vila ta cu piscină, bine ai venit la București! Nu contează că habar nu ai să vorbești corect (nu mai zic de scris coerent), chiar nu contează!
Bun…

Ignor biroul, ignor distanța,ignor țărăncile. Ar trebui să mai ignor și cele 100000000 de proceduri pe care le am și pe care trebuie să le respect…ce altceva, ce altceva..? Ahh, da!Știu! Mai am ceva de ignorat! Mirosul absolut demențial din baie….who doesn’t love that?!?! 
Cu toate astea ai vreo idee ce anume face locul asta suportabil și mișto?
Oamenii frate!!!

Vrei să îți explic nițel circuitul?….mai întâi vine acuza, dar dacă asta nu ține (sau după caz, nu îi satisface pe oameni) se trece la critici. Și aici nu mă refer în nici un caz la critica aia constructivă, ci la cea care poate să fie luată fix drept afront. După ce se îndoapă bine cu asta, își iau desertul: ironia. Iar după toate astea, la nici 5 minute, unul vine din stânga, unul vine din dreaptă și se așează la biroul comun și găsesc un subiect comun de acuze, critici și ironii…și sunt cei mai buni prieteni. Mișto nu?!
Să ne gândim din ce cauze? Frustrări, dorință de..să îi zic cunoaștere?! :)) Prea mult timp neocupat? Sau poate doar le place să se audă vorbind…? Hmm..o să rămână un mister. Și…În toată șleahta asta, m-am găsit eu-bunul samaritean….să deschid gura (foarte îngrijorată dintr-o situație anume). Probabil mai bine mi-o coseam :)) (Câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia )

Dar am învățat ceva foarte prețios! Gura trebuie să stea închisă, iar îngrijorarea nu trebuie să existe pt nimeni altcineva decât pentru oamenii care contează cu adevărat! 

Sunt o caraghioasă,nu?! Well…nu! Sau poate da…depinde din perspectiva cărui “om” privești.
Și în momente că astea sunt fericită că încă pot să mă educ și sunt fericită….că te am și pe tine!”

– “La dracu!
de unde știi de turcu’ cu bani?!
stai… baia? de miroase nashpa baia ta? a noastră e super!
aaaa, deci nu baia era punctul forte al mailului tău. acum am înțeles.
zi repede cine s-a luat de tine că acu’ zbor cu proaspăt achiziționatul spray paralizant al colegei mele în mâna dreaptă și îi gazez pe toți.

Acum sincer, îmi pare rău. Dar, savantic vorbind (sau savantesc…) nu cred că e tocmai vina lor. 

În opinia mea, distanțându-mă acum de cele lumești și ispititoare, astăzi cred că unele planete s-au aliniat perpendicularizându-se cumva peste influențele noastre zodiacale.
Din comportamentele de astăzi ale maimuțelor, pardon, ale colegilor din jurul nostru, este o variantă ca ei să se fi purtat așa pentru că ceva i-a îndemnat să facă asta. nu au fost ei, cu alte cuvinte. adică au fost ei, dar literally cu alte cuvinte și maniere.
E ceva în atmosferă. Cu siguranță, stimabila mea prietenă, undeva ascuns adânc în inima bucrestiului, chiar în cișmigiu sau herăstrău, zace ascuns un tulburător norișor negru și supărat, vinovat pentru aceste descărcări tulburamentale negative.”

animals,dinosaur,funny,meme,philosophy,philosoraptor-

The Story of FiveOSix (3)

Leave a comment

Pierdusem de tot notiunea timpului. Cand am ridicat privirea, era noapte. Nu, nu afara. Era noapte inauntrul meu. Acolo unde chiar daca nu era lumina, era cel putin o scanteie micuta care tinea loc de umanitate.

Ne intersectasem in locul unde eu imi terminam contractul.

– Du-te. Te ajut sa-ti pierzi urma.

– Cum de stiai ca…

Ramasese abatuta, cu capul in pamant. Am inchis ochii, am apasat pedala de acceleratie, m-am uitat din nou in ochii ei albastrii si din spate au inceput imediat sa se auda impuscaturi. Lunetele, desigur.

500, de ce erai aici? Ma urmaresti? Urasc costumele, niciodata nu ma simt confortabil in ele. Deodata, gandurile imi sunt intrerupte de vocea ei, in casca.

– Stii care e urmatorul pas, da?

– Ma pierd…  (chiar ma pierdeam, si la propriu, si la figurat) Accident de masina.

– Ne mai auzim curand cand o sa fie totul in siguranta pentru amandoi.

Viata mea s-a terminat cand am inceput sa-mi fac planuri, sa rup fire ale unor destine necunoscute, sa vanez intunericul intorcand spatele luminii. Eu nu am lacrimi. Eu traiesc pentru ca altii mor. Iau la rand toate necunoscutele din ecuatia vietii mele si incerc sa ajung la un rezultat, dar de fiecare data cand fac acest lucru, totul este egal cu zero. Toate emotiile astea false si trecatoare mi-au furat ani buni…

Dar EA… ea imi da cu plus. cand toata viata eram obisnuit sa tind catre minus infinit; sa incep sa traiesc fara sa stiu daca intr-adevar vreau.

 

Photo credits: Daria Virbanescu

3094_251734684938858_1967560874_n

 

Ep. 14

Leave a comment

Eu… pana mea… am început să dorm super puțin… Și chiar dacă mă apucă 4 dimineața stând pe marginea patului cu capul între palme întrebându-mă ce fac cu viața mea și ce e în neregulă cu mine, de ce atâta gol și de ce tot stau pe loc când alții merg tot înainte.

Și chiar dacă adorm cu gol în stomac și nod în gât, îmi înghit două lacrimi de ciudă și furie și îmi întăresc încă odată îngerii și credințele oarbe. Îmi scutur tâmplele și mă pregătesc pentru încă o zi pe care am să o umplu cu nimicurile mele fericite, cu iluzii de împlinire, cu ambiții și încăpățânări, cu planuri și proiecte.

Chiar dacă mă scol cu brațele slăbite și cearcăne adânci după două ore de somn. Chiar dacă de multe ori nici nu mai știu ce zi este sau unde mă aflu, mă ridic, fac un duș, îmi arunc șuvițele din ochi și zâmbesc.

Nu-i voie să fii amar. Nu-i voie să te dai bătut.
Nu?

 

chains

Ea (Ep. 2 reloaded)

Leave a comment

 

E noapte, muzica e tare și e fum. O tequila, două, trei … până pierd șirul. Îmi pierd și gândurile. Tot felul de siluete se plimbă prin fața mea.

Lumea toată și … Ea. Stă în fața mea și își unduiește șoldurile lasciv. Simt cum mă prinde de mână și cum degetele ei încep să urce încet pe încheietura mâinii, pe umăr, pe spate. Închid ochii. De ce simt fiori în tot corpul? Buzele ei se lipesc ușor de ale mele și abia ne atingem, dar totul se mișcă dintr-o dată mai repede și simt mișcările din ce în ce mai puternice. Nu există teamă, doar dorință.
Îmi cobor mâinile și degetele mele ajung sub fusta ei incredibil de scurtă. Înghite în sec, încuviințând din cap și o ating ușor acolo, cu mișcări circulare. Mă împinge pe peretele din spatele nostru și trupul ei se încordează peste al meu în timp pe limba mea o explorează pe a ei.

Simt liniștea din cameră și îmi dau seama că nimic din asta n-a fost real. Nu s-a întâmplat niciodată. Deschid ochii și văd întunericul nopții. Muzica e tare și e fum. Trebuie să ajung acasă. Trebuie să plec de aici. Uau, ce a fost asta … Orice ar fi fost, mi-a plăcut la nebunie. Nu m-am gândit niciodată că voi ajunge să fiu excitată de o femeie, nu am fost atrasă niciodată de una. Și totuși eram acolo, în camera rece, îmbujorată la față și foarte udă cu gândul la Ea.

Într-o dimineață, la câteva zile distanță… primesc un mesaj.
Hey! nu, nu, nu… nu te da jos din pat. Întoarce-te pe partea cealaltă și zâmbește razelor de soare 🙂 Bună dimineața!

Nu pot face asta. Nu pot să stric totul acum. Nici acum, nici niciodată. Nu după tot ce mi-am imaginat. Dar nu pot să nu mi-o închipui… pe Ea.

542705_294229724022687_191407420_n

Older Entries

%d bloggers like this: